Ramona Terdic Novicov – critic de artă – APOSTROF – revistă a uniunii scriitorilor, Cluj – nr.9(64) 1995:
Repere biografice: născut la 12 aprilie 1969, la Cluj, Claudiu Presecan face parte din generatia de tineri plasticieni aflată în plină afirmare; absolvent al Academiei de Arte Vizuale, 1988-1994; formația sa este complexă, poliorientată (ceramică – pictură), interesată predilect de zona experimentului artistic; lucrare de diplomă susținută în 1994; studii aprofundate (masterat) la Acedemia de Arte Vizuale din Cluj, profesor coordonator Florin Maxa, 1994-1995; competitivitatea la nivel internațional este confirmată de selectarea lucrărilor sale la importante expoziții si de participarea sa, prin concurs, la cursurile de vară ”Master class” organizate de Universitatea din Amsterdam; aici a lucrat cu Jiri Georg Dokoupil, unul dintre cei mai prestigiosi artisti ai avangardei contemporane.
Expoziția deschisă de Claudiu Presecan în saloanele non-conformistului restaurant clujean ”Napoca 15” cuprinde 51 de lucrari. Tînărul pictor și-a gasit identitatea la intersecția unor filoane artistice venite din direcții diferite, dar supuse forței arhetipale a traseului liniar desfășurat ”inteligent” în spațiu. Pictura lui Claudiu Presecan nu este marcată de linearitate, în sens grafic sau decorativ, căci linia sa se încarcă cu voluptatea picturalității. Forța prin care se structurează spatiul este generată de linia colorată puternic plasticizată, medium de fuzionare a energiilor materiei. Pusă fără ostentație sub semn creștin, aventura imaginii sale se consumă deliberat la suprafața suportului pictural, în spatiul virtual dintre realitatea ei materială și privire, după modelul medieval al Răsăritului. Într-un fel care-i este deja propriu, culoarea se transfigurează nu doar evitînd iluzionismul corporalitatii tridimensionale, ci rarefiindu-se în transparențe mate, mediumuri ideale pentru a capta ”lumina cea ne-apropiată”. Prin aceste nuanțări imperceptibile ale gradului de saturație a tentei ni se dezvăluie o sensibilitate plastică de excepție a carei delicatețe este voit ascunsă în spatele spectacolului învolburat și ”crud” al liniilor și culorilor. Cele 51 de lucrări, majoritatea grupate în serii de 7, urmăresc momentele esențiale ale ”Facerii” (”Grădina Raiului”,”Adam si Eva”,”Scara lui Iacob”) sau se centrează pe figura hristică, în special pe ipostaza necanonică din „Isus cu vița de vie”, așa cum apare ea în pictura populară pe sticlă.
Migrarea motivelor din interiorul imaginii pe suprafața ramelor și, virtualmente, dincolo de ele, în infinit, separarea culorii de propriile ei contururi , ca și cînd ar fi umbra colorată a liniei, sunt și acestea elementele inconfundabile ale unui limbaj plastic articulat în forță, dar deosebit de nuanțat la nivelul rostirii interioare. El ne aduce în preajma miraculoasei scări din visul lui Iacob, ca să spunem împreună cu el, cu mirare si bucurie: „Domnul este cu adevarat în locul acesta si eu n-am stiut!”.