MY LIFE,
MY PASSION
„Revoluţia” mea se petrece prin evadarea în natură şi căutarea acelor senzaţii care îmi împlinesc spiritul prin lumină sau prin strălucirea reflexelor solare pe suprafaţa apei. Apa, care este esenţă şi bază a întregii naturi. Apa care se regaseste în ultimele mele cicluri tematice, rămane principalul element şi în acestă ultimă mea căutare „cărare pe apă”. Mister, tainic, calm, lumina, verde, albastru: fragmente din universul naturii, natură prin care însingurat şi efemer se întrezăreşte arareori si omul, eternul calator pe ape.
Aceasta suprapunere a „cerului” peste „apă” îmi evoca echilibrul natural atât de mult căutat şi linistea în care viaţa triumfa. Totul se rezumă la credintă, la puterea ei înspre restaurarea valorilor umane perene.
La adevărul acestei lungi aventuri a artei, la tradiţiile ei permanente în care fiecare operă are legatură cu trecutul şi prefigurează în acelas timp viitorul. La frumuseţea acestei aventuri a artei în care înlănţuirea încă vii a tradiţiilor leagă arta timpului nostru de arta clasică sau antică.
Cluj, 2010
Fiecare linie, tuşă, cuvânt, sau gând pe care îl declarăm este determinat de locul şi vârsta în care am trăit, cu toate circumstanţele, eforturile ei. Am copilarit si mi-am trăit adolescenţa într-un stat totalitar, în care refugiul l-am găsit în natură şi cărti. O natură încă pură si puţin atinsă de omul modern. O bibliotecă universitară în care parcă timpul (istoria artei) se oprea la mijlocul secolului XX. În acele vremuri am avut revelaţia descoperirii unui univers impresionist francez sau expresionist german, variaţiile pur abstracte sau problema picturii pure a expresionismului abstract. Toate amestecate cu dragostea pentru natură si culoare, sunt baza, fundamentul artei mele.
Am început cu studiul picturii şi a desenului într-un liceu de artă caruia îi datorez multe, cu profesori extraordinari: Kadar Tiberiu, Andonis Papadopoulos, Ion Mitrea, Ioan Sbârciu, Pop Eugenia, Dan Bimbea. Descoperirea impresioniştilor, a picturii în aer liber, m-au adâncit şi mai mult în natură. A fost o perioada efervescentă, intrarea la Institutul de Arte Plastice “Ioan Andreescu” înainte de revolutia din ’89 şi deschiderea binevenită a anilor ’90, experienţa personală cu privire la progres şi schimbare, clasele avute cu profesorii F. Maxa, T. Botiş sau Gh. Buş si Gh. Arion. Cursul de master cu artistul Jiri G. Dokoupil la Amsterdam denumit generic “Inteligenţa liniei” a fost punctul care mi-a întregit imaginea despre frumuseţea formală a urmei culorii, frumuseţea si abilitatea tuşei, a liniei. Anii nouăzeci îi pot descrie ca perioada în care m-am format cu adevărat, anii libertaţii proaspăt obţinute, care mi-au stimulat imaginatia.
Pornind de la lucrările academice, urmate de cele expresioniste prin compoziţia culorilor şi formelor, m-am îndreptat în timp, pas cu pas, “înspre” un impresionism, un postmodern - tributar impresionismului şi neo-impresionismului. Ideile care stau la baza lucrărilor (prezentate în teza de doctorat), se vor o retrospectivă a acestei perioade parcurse, un drum în timp de peste zece ani şi a unui concept asupra peisajului, a unor teme şi idei care îşi au originile izvorâte din natură. Natura este vie şi în continuă mişcare, este o natură precum apa curgătoare.
Rădăcina sau, altfel spus, începutul acestui “fir” stă sub semnul ciclului ulterior intitulat “Grădina Raiului” (1994), în care am imaginat şi construit un spaţiu pictural închis, sub forma unei construcţii, care te înconjoară din toate părţile. Ideea şi modul practic de construcţie a acestei instalaţii provin din însăşi casa de locuit şi curtea românească, care au fost expresia aceluiaşi spirit de sinteză între practicitate şi între deschiderea spre orizontul de vis şi de imaginaţie, spre orizontul de taină al existenţei.
Ideea de la care am pornit, bazată pe tematica aleasă, m-a condus la găsirea acestei structuri în care se îmbină uşor tridimensionalul generat de perspectiva camerei cu bidimensionalul dat de petele mari de culoare uniform aşternute şi de decorativitatea dată de modelul şi ductul traseelor înscrise cu negru pe marginea lucrării.
Acest punct de început a fost urmat de ciclurile “Scara” şi “Viţa de vie” în care linia, de această dată, a fost cea care şi-a pus amprenta asupra lucrărilor mele. Subiectele alese sunt inspirate din pictura icoanelor pe sticlă transilvănene, care mi-au fost şi temă a licenţei obţinute la Academia de Arte Vizuale din Cluj în 1994. Largi compoziţii abstracte, în care linia şi culoarea sunt elementele cheie, devin un semn distinctiv, acei “cârcei”, care în viziunea mea sunt prezenţi peste tot în univers, un semn viu şi fremătător de viaţă.
Revenind la atmosfera românească din anii ’90 încremenită în “tradiţii” şi, în special, la mentalitatea privitorului şi consumatorului de artă, am simţit nevoia unei abordări ludice a socialului românesc, concretizându-se în expoziţiile “Aer ‘97”, “Pe-un picior de plai pe-o gură de rai”. Cu mijloace neo-expresioniste am tratat “subiecte” care mi s-au părut sugestive prin rezonanţa lor în minţile românilor, lucrările “Varză ‘a la Cluj”, “Sus la munte la izvor” fiind exemple ale unui peisaj puternic abstractizat (un peisaj adânc înrădăcinat în minte în urma peregrinărilor mele din preajma “frumuseţilor patriei”). Acestea rămân ca element de fundal pentru alte compoziţii. “Aluniş la Leşul Ursului” (galeria Impresii) şi “Pe lac la Leşul Ursului” (galeria Impresii), expuse în cadrul expoziţiei de la Centrul Cultural Sindan din Cluj, constituie punctul în care suprafaţa apei şi detaliul observaţiei asupra ei se reflectă prima dată în lucrările mele.
Însă pânza care face distinctiv trecerea către aprofundarea acestei viziuni o constituie “dimineaţa pe lac” (galeria Impresii), pânză expusă în 2001 la Muzeul Naţional de Artă din Cluj în cadrul expoziţiei generic intitulate “Impresie Soare Răsare”.
Lucrarea este un detaliu al unui lac în care se reflectă vegetalul malului şi razele soarelui de dimineaţă. Compoziţia este deschisă şi cuprinde mult mai bine o viziune mai veche. O viziune concept ce m-a însoţit mereu în creaţia mea este spaţiul luat ca un întreg, dar în acelaşi timp fragmentat, compoziţional deschis înspre exteriorul pânzei, care prin bidimensionalitatea ei şi bineînţeles “închisă” de ramă, de margine, te constrânge la a “închide” pictura. Tocmai de aici rezultă ideea de a “lăsa” deschisă compoziţional suprafaţa pictată, întocmai ca un joc de puzzle. Chiar dacă am făcut trimitere către impresionism prin titlul expoziţiei, lucrările acestea şi cele care vor urma au numai o incidenţă cu curentul impresionist şi creează o lume care arheologizează impresionismul, un univers personal şi postmodern.
My “revolution” happens through the escape in nature and the research of those sensations, which replenish my spirit with light, or the shining of the sun shines on the water surface. Water is the very essence of nature. Water is also to be found in my latest thematic series, it remains a main element in this search: “pathway on water”. Mystery, secret, calm, light, green, and blue: these are fragments from the universe of nature, where man can sometimes be seen, lonely and ephemeral, the eternal passenger on water. This superposition of the “Sky” over “Water” gives me the natural equilibrium yearned for so long and the silence where life is triumphant. Everything sums up to faith, to its power of restoring the ageless human values.
Cluj, 2010
Starting from the academic works, followed by the expressionist ones due to the colour and shape composition, I have turned in time, step by step, “towards” a kind of impressionism, a type of post-modern – tributary to the impressionism and neo-impressionism. The ideas which are at the basis of the works, also presented in my doctoral dissertation, are intended to be a retrospective of this past period, a path of over ten years and a concept on the landscape, some themes and ideas which emanate from nature. Nature is alive and it is in continuous movement, it is nature as flowing water.
The root or the beginning of this “clue” lies under the sign of the cycle later called “The Garden of Eden”, where I have imagined and built a closed pictorial space, under the shape of a building which surrounds you from all sides. The idea and the practical way of building this installation comes from the house itself and the Romanian courtyard, which were the expression of the same synthesis spirit between practicality and the openness towards the dream and imagination horizon, the secret horizon of the existence. The idea where I started from, based on the chosen theme, led me to finding this structure where the three-dimensional generated by the room perspective combines easily with the bi-dimensional created by the large spots of colour placed evenly, by the decorativeness of the model and the tracks duct created in black on the side of the work.
This starting point was followed by the cycles “The Scale” and “The Wine” where the line was, this time, the one that marked my works. The chosen subjects are inspired from the painting of the Transylvanian glass icons, which were also a theme of my degree essay for the Academy of Visual Arts of Cluj, in 1994. Large abstract compositions, where line and colour are the key elements, become a distinctive sign. Those tendrils which, in my vision, are everywhere in the universe, represent a sign which is alive and humming with life.
Returning to the Romanian atmosphere of the 90’s, stuck in “traditions” and especially with a certain mentality of the beholder and of the art consumer I felt the need to approach almost in jest the Romanian social life, resulting in the exhibits “air 97”, “At Heaven’s Gate”. With neo-expressionist means I have approached subjects which seemed suggestive through their resonance in the minds of Romanians: “Cabbage à la Cluj”, “High up at the mountain spring” (At Heaven’s Gate Gallery) being examples of a significantly abstractive landscape (a landscape deeply rooted in my mind as a result of my trips in the “homeland scenery”), which also remain as a background element for other compositions. “Nut grove Lesul Ursului” and “On the lake at Lesul Ursului” (Impressions’s Gallery), from my exhibition at the Sindan Cultural Centre in Cluj, represent the point where the water surface and the detail of the observation upon it are firstly reflected in my works.
But the painting which makes a distinctive passage towards the elaboration of this vision is “Morning on the lake” (Impressions Gallery), a work displayed in 2001 at the National Art Museum in Cluj, during the exhibition called “Impression, Sunrise”. The work is a detail of a lake upon which are reflected the vegetation of the shore and the morning sun. The composition is open and it comprises much better an older view. The space considered as a whole, yet fragmented at the same time, the compositional open space towards the exterior of the canvas form a concept vision which has always accompanied me in my creation. The artist is constrained to “close” the painting because of the two-dimensional character of the canvas and the frame “closure”. Hence results the idea of leaving the painted surface compositionally “open”, like a game of puzzle. Even though the title of the exhibition reminds of the impressionism, these works and the ones to follow have only one incidence with the impressionist movement and they create a world which archaeologies the impressionism, it is a personal and post-modern universe.
SUBSCRIBE TO MY MAILING LIST
