Cărare pe apă | Path over Water, 2009 – 2010

Expoziţia “Cărare pe apă”, Galeria de Artă Central. Cluj 2011

 “Dincolo de văl”

    În cea mai recentă serie de picturi şi desene a lui Claudiu Presecan, “Cărare pe apă”, investigarea sa prin care gestica se transformă în imagini vizuale continuă.

Prin folosirea unei varietati de metode de aplicare a pigmenţilor – turnare, scurgere, trasare, picurare, ştergere – această serie transcede graniţa dintre figurativ şi abstract. Inspirat de vastitatea Deltei Dunarii care traversează România sa natală, cu lagunele şi trestiile sale, cu ascunzişurile şi satele izolate, această artă ne vorbeşte despre mişcare, schimbare, şi, într-un mod poetic, despre continuitate. Cu toate acestea, lucrările nu fac portretul unui peisaj anume, ci mai degrabă mărturisesc o experientă care transcede locul şi timpul.

În timpul regimului comunist din România, care s-a încheiat în 1989, trestiile din Deltă au fost recoltate sistematic în cantităţi considerabile, pentru a transforma Delta într-o întinsă zonă agro-industrială. În seria sa precedentă de lucrări, “Urme pe apă”, trestia este un simbol al individului, al liberţătii şi rezistenţei, în primul rând o forţă a vieţii care persistă. În lucrările sale actuale, imagistica trestiei devine mult mai abstractă, lăsand în spate o urma, un tremur al fiinţei sale.

    Mişcarea înlocuieşte configuraţia şi forma ocupă spaţiul aşa cum dansatorii îşi mişcă corpul, transfigurând pentru moment spaţiul înconjurator. Pentru Presecan spaţiul reprezintă, într-un fel, o metaforă pentru stările psihologice şi spirituale interioare care primesc structură şi o anumită permanenţă prin materialitatea picturii.

Presecan face referire la un “univers acvatic” în care lumea noastra interioară se amestecă adesea lin cu peisajul exterior. Apa, în opera lui Presecan, simbolizează întinderea care revelează simultan şi continuu un micro si macro univers. Este interesant de notat faptul că aproximativ 60% din corpul uman este apă (la nastere chiar 75% dar scade cu timpul). În uter toţi am evoluat prin lichidul amniotic pe care îl îngurgitează fătul şi îl elimină de-a lungul perioadei de graviditate.

    Toţi suntem formaţi, la modul propriu, prin şi din apă. Apa este astfel nu doar esenţială pentru existenţa noastră iniţială şi ulterioară, suntem literalmente recipiente pentru mari cantităţi de apă. Aşa cum râul îşi formează o cărare pentru curgerea apei, corpurile noastre sunt hrănite şi călăuzite de cărări de apă.

    În pictura în ulei “Cărare pe apă” (120cm x 50cm) 2010, privitorul este confruntat nu atât cu un loc, ci cu un moment trecător. Este ca şi cum o mică parte a unui mediu a fost mărită printr-o lupă, creând o redare aproape microscopică sau o secţiune transversală. Prin acest procedeu se constată o îndepărtare a straturilor care compun mediul, revelând o combinaţie abstractă de culori, forme şi linii aflate într-un stadiu de înaltă vibraţie, amintind de faptul că materia este compusă din molecule care nu sunt niciodată complet statice, ci în continuă mişcare. Un fundal difuz albastru, verde este presărat cu forme plutitoare asemănătoare celulelor şi linii rosii orizontale care traversează suprafaţa, sugerând putere şi vitalitate mai mult decât forţă sau despărțire.

    “Cărare pe lac” este o lucrare orizontală de dimensiuni mari, care aminteşte prin formă şi suprafată de sulurile de pergament chinezesti. În cazul acestui tip de pictură, care dăinuieşte de secole, este înfăţişată o poveste, de obicei inspirată de un peisaj. Tuşa lui Presecan are, de asemenea, o trăsătură caligrafică, un limbaj misterios care pare să ţâşnească dintr-o civilizatie veche şi de mult uitată.

    Desenele pastel din această expoziţie sunt toate întitulate Deltă. Spre deosebire de pictură, în care culoarea este predominantă, aceste desene sunt create în principal cu pastel negru. De ani de zile artistul a călătorit mult prin zonele Deltei Dunării, mergând adesea în sate unde se poate ajunge doar pe calea apei. Călătoria de-a lungul Dunării prin zonele rurale este atemporală în ceea ce priveşte peisajul şi România pe care o reflectă. În lucrarea “Deltă # 22”, care este mult mai realistă decat altele expuse, perspectiva este aceea de traversare spre centrul râului. Ca întotdeauna în lucrările lui Presecan, mişcarea este portretizată într-o maniera fluidă, melodică. Liniile dintre abstract şi figurativ se amestecă şi sunt estompate.

    Forme negre circulare, biomorfe se revarsă în peisaj şi par să plutească printre copaci pentru a se pierde în cer. Aceste forme simple ordonează si unifică spaţiul, întocmai ca nişte dansatori. Starea pe care o creează este, sub multe aspecte, o stare de contemplare religioasă sau spirituală, încurajând ceea ce Presecan denumeşte “libertate de spirit”, o viziune ce înlănţuieşte şi străbate întreaga sa operă.

Christine R. Holderness  –  fost curator Institutul de Artă Contemporană din Boston / Director Muzeul din Brattleboro, Vermont, SUA

Path Over The Water – 2011

“From Behind the Veil”

In Claudiu Presecan’s recent series of paintings and drawings, Path over The Water, his investigation into how gesture is translated into visual imagery continues. Using a variety of methods of applying pigments—pouring, dripping, smearing, dropping, erasing—this series walks an edge between figuration and abstraction. Inspired by the vast Danube Delta which transverses his native Romania with its lagoons, reeds, hidden recesses, and isolated villages this art speaks to movement, change and, in a poetic way, to continuity. This work does not, however, portray a specific landscape; rather it speaks to an experience that transcends place and time.

During the communist regime in Romania, which ended in 1989, reeds from the delta were extensively, and determinately, harvested with the goal of transforming the delta into a large agro-industrial zone. The reed, in Presecan’s previous series, Traces of Water, is a symbol of the individual, freedom, and resistance, essentially a life force that perseveres. In his current work, the imagery of the reed becomes more and more abstracted leaving in its wake a trace, a quivering, of its being. Movement replaces figuration and form occupies space much as dancers move through their bodies as they alter, momentarily, their surroundings. For Presecan landscape is, in ways, a metaphor for inner psychological and spiritual states that are given structure and certain permanence through the physicality of painting.

Presecan refers to a “water universe“ in which our inner world blends often seamlessly with the external landscape. Water, in the work of Presecan, is symbolic of a vastness that is simultaneously, and continually, revealing a micro and macro universe. It is interesting to note that the human body is approximately 60% water (at birth it is closer to 75% but diminishes with age). In utereo, we all evolved within amniotic fluid that the developing fetus inhales and then exhales throughout the pregnancy. We are, then, in a very real sense formed by, and of, water. Water is thus not only essential to our initial and continuing existence, we are literally containers for large amounts of water. Much like a river forms a path for water to transverse through our bodies are nourished and sustained by paths of water.

In the oil painting, “Path over Lake (120cm x 50cm) 2010,” the viewer is confronted not so much by a place as by a fleeting moment. It is as if a small section of an environment is zoomed in on, forming an almost microscopic rendering, or cross-section. And by so doing a peeling away of layers occurs, revealing an abstract combination of colors, shapes, and lines in a highly energized state, recalling that all matter consist of molecules which are never completely static, but always moving. A diffuse blue, green background is interspersed with floating yellow cell-like shapes and horizontal red lines that transverse the surface, suggesting power and vitality more than violence or a ripping apart.

“Path over Lake”, is a large horizontal painting and in its’ shape and size recalls Chinese scroll painting. In this type of painting, which stretches back many centuries, a narrative, or story, inspired usually by a landscape, is presented.  Presecan’s use of line, too, has a calligraphic quality to it, a mysterious language that seems to spring from an ancient and forgotten civilization.

The pastel drawings in this exhibition are all titled Delta and numbered. Unlike his paintings, in which color is prominent, these drawings are primarily created with black pastel. Delta #22 was influenced by a recent boat trip the artist took down the Danube Delta to Sulina, Romania. This remote town can only be reached by water or by hiking. Cruising on the Danube through undeveloped countryside there is a timeless quality to the landscape and to the Romania it reflects. In this drawing, which is more representational then others exhibited, the perspective is of traveling down the center of the river. As always in Presecan’s work, movement and motion is emphasized and examined as are lines between abstraction and figuration. Black circular abstract forms pave the way though the water and cascade throughout trees and float into the sky. These simple shapes order and unify the space, like dancers. The mood created is in many aspects one of religious or spiritual contemplation, encouraging a “freedom of the spirit,” a vision that links together all of Presecan’s oeuvre.

Christine R. Holderness  –  former curator at the Contemporary Art Institute of Boston / Director at the  Brattleboro Museum, Vermont, USA